Review - Seria Worldwar de Harry Turtledove

Destul de recent (adica anul acesta) am citit seria Worldwar de Harry Turtledove. In limba engleza pe e-book. Primele carti citite pe e-book (care e si el in Ianuarie).
Ca gen poate fi considerat SF, dar este mai degraba istorie alternativa. Sunt 8 carti in total, In the Balance, Tilting the Balance, Upsetting the Balance, Striking the Balance, sunt intr-o prima parte actiune petrecandu-se in perioada 1942-1945. Din pacate, pana acum cartile nu au fost traduse in limba romana. Pot doar spera ca o editura se va gandi ca merita traduse si publicate si la noi. Istoria alternativa este un gen de SF care nu a avut pana acum publicari in Romania.

Cel de-al doilea razboi mondial dar cu modificari. La inceputul anului 1942 o rasa de reptile numita pur si simplu The Race invadeaza pamantul. Invazia este planuita inca cu cateva sute de ani dinainte. Civilizatia lor avanseaza foarte foarte incet, schimbarile tehnlogice avand loc de-a lungul a mii de ani. Sunt astfel foarte surprinsi sa gaseasca o civilizatie umana in pragul erei atomice dupa ce o sonda adusese imagini cu cavaleri in armura (din secolul al 12-lea). Invazia incepe totusi, Rasa avand un net avantaj tehnologic, avand si arme atomice (pe care le folosesc in prima carte pentru a distruge Berlinul si Washingtonul). In ciuda invaziei, natiunile umane inceteaza razboiul mondial pentru a se intoarce impotriva invadatorilor. Cursa pentru obtinerea armelor atomice incepe, Rasa incercand sa ii impiedice pe oameni sa obtina secretul armelor nucleare. In ceea de-a doua carte se dovedeste ca esueaza in aceasta incercare, cand URSS detoneaza or arma nucleara la Kaluga. Japonezii incearca sa obtina informatii privind armele atomice cu ajutorul prizonierilor extraterestrii dar esueaza ia Tokyo este distrus. In cea de-a treia carte statele umane necucerite (SUA, Germania, URSS, Anglia, Japonia) se straduiesc sa duca un razboi de uzura cu invadatorii. SUA si Germania reusesc aproape simultan sa construiasca arme nucleare proprii. De fiecare data cand o arma nucleara este folosita Rasa retaliaza distrugand un oras uman. Sunt astfel distruse Chicago, Breslau, Munchen, Roma, Hamburg, Copenhaga, Seattle, Miami, Atlanta, Pearl Harbour.
In cea de-a 4-a carte, Rasa incepe sa realizeze ca este necesara deschiderea de negocieri cu rasa umana pentru a evita o totala distrugere a planetei mai ales ca mai au 20 de ani pana cand flota de colonizare soseste pe planeta.

Continuare in partea a 2-a...

Kefalonia - vacanta din aceasta vara

Anul acesta, ne-am decis sa revenim in Grecia. Anul trecut am fost in Thassos, acum am vrut Kefalonia. Tot cu Europa Travel, chiar daca drumul a fost mai lung, traversand Grecia de-a curmezisul. Drumul a durat 23 de ore (inclusiv o ora pe feribot). Destul de obositor oricum. Opririle la fiecare 3 ore.
Ajunsi in Kefalonia am fost cazati la Ocean View in statiunea Skala (statiunea care are cea mai mare plaja de altfel. Cei care si-au facut rezervare in statiunea Poros, la hotel Kalypso cred ca au fost foarte dezamagiti. Plaja din Poros era ca vai de lume, lunga de 100 de metri, lata de 2 metri, chiar langa sosea si pietroasa pe deasupra.
Am fost cazati la hotelul Ocean View, hotel care ar fi fost considerat ca fiind unul foarte bun, daca ne gaseam in Romania acum 20 de ani. Cel putin era curat. In rest, conceptul camerelor era ridicol. Nu am primit prosoape de baie decat dupa 3 zile(dar in alte camere erau). Desi ni se spusese ca au chicineta, nu aveau decat camerele de 3 persoane. Partea proasta este ca o parte din romani au fost cazati in camere de 3 persoane iar altii (ca noi) in camere de 2. Organizarea deci era jalnica. Camerele beneficiau de seif (care orice hot mai ageamiu putea sa il sparga).
Patul dublu erau de fapt 2 paturi lipite. Telefon cu disc, frigider vechi care scotea sunete ciudate si avea o usa cam ruginita, dulapuri care erau asa de vechi ca iti era frica sa le si deschizi ca sa nu ramai cu usa in mana. Baia avea un dus, insa asa de mic incat un copil putea sa faca dus acolo, dar un adult avea probleme cu perdeaua ce se lipea de tine. Tot timpul ud sub dus, pentru ca scurgerea era mai sus decat nivelul solului. Piesa de rezistenta? Chiuveta era mare, atat de mare incat usa nu s-ar fi putut deschide cum trebuie, asa ca a fost decupata.







Micul dejun era inclus. Includea paine prajita, gem, oua fierte, fulgi, lapte, suc de portocale (total nerecomandat), cafea si chec, sub forma de bufet suedez.
Plaja era la 500 de metri de hotel, asa ca dimineata mergeam prin toata statiunea.

Mancarea mai scumpa decat in Thassos si de cele mai multe ori garnitura nu este inclusa in pret. Noi am mancat mai mult mancaruri grecesti, eu de obicei peste, iar Lidia a incercat diverse mancaruri traditionale, musaca, placinta cu carne Kefaloniana etc. Plaja era curata, desi apa cam adanca. In general sezlongurile erau cu plata 6 euro pe zi, dar noi am gasit din prima zi un loc unde era gratis pana pe la ora 12 (in dreapta barului Metaxas). De fapt la ora aceea incepeau englezii (majoritatea turistilor de pe insula sunt englezi) sa vina la plaja asa ca taxatorul aparea si el. Asta tinea pana pe la ora 18, cand englezii plecau asa ca era iar gratis.

Asistenta turistica este de exceptie. In Skala l-am avut ca ghid pe un roman casatorit cu o grecoaica (proprietara tavernei Mi'Abeli) care era genul omului care se intelege bine cu toata lumea. Ne-a spus exact ce este de vizitat pe insula, unde sa mergem si unde nu. Mai mult, spre deosebire de experienta neplacuta de anul trecut din Thassos, atunci cand a fost vorba sa ne propuna excursiile optionale, ne-a spus si care programe nu merita. Nici macar nu ne-a propus seara greceasca (pe care oricum nu am fi luat-o caci nu merita). O fata a intrebat despre croaziera la Zakynthos, iar el a spus din start ca nu merita o croaziera de cateva ore care te opreste in 2 golfuri.
Noi am ales croaziera spre Lefkada (un tur al insulelor ionice sau princiare) cu 40 de Euro si turul insulei (28 Euro). La turul insulei, ghidul (domnul Nicu sau Nikos) ar fi vrut sa ne strangem cel putin 10 romani ca sa mergem intr-un tur numai noi romanii. Din pacate, nu am fost decat 8, pentru ca 4 fete vroiau mai degraba sa se duca la capitala insulei, Argostoli pentru shopping (ridicol, dar ma rog). Asa ca am fost nevoiti sa mergem cu turul Etam Travel, cu ghid englez (majoritatea englezi in acel tur). Oricum, a fost bine pentru ca ghida stia destule despre insula (locuia acolo de 20 de ani).

Croaziera a fost destul de placuta. Foarte multe locuri de vizitat. Singurul neajuns a fost ca vasul era cam mic, fata de numarul foarte mare de turisti cu care l-au incarcat. Croaziera a plecat din portul Agia Efimia, iar pana acolo am avut un autocar care ne-a dus. Urmatoarea oprire a fost la oraselul Fiskardo, unde a incarcat vasul pana la refuz iar apoi am plecat cu adevarat in croaziera. Aceasta ne-a dus pe langa insula Ithaka, Achios, Meganisi, unde am vizitat o pestera in care in timpul razboiului se adapostea singurul submarin grecesc, iar apoi ne-a si oprit putin in Meganisi pentru a urca 150 de trepte pana la satul Stratochoria, de unde imaginea este absoluta superba. Acolo am si cerut-o in casatorie pe Lidia, asa cum am povestit in postarea precedenta. Ulterior, ne-a dus pe langa insula Skorpios, insula ce apartine familiei Onassis. Ne-am oprit putin intr-un golf de langa insula, iar apoi ne-a dus la Nydri, oras port pe insula Lefkas. Acolo am luat masa si ne-am plimbat putin prin oras, inainte de a ne imbarca. A urmat drumul inapoi, prin largul marii, spre Fiskardo si apoi la Agia Efimia. Am ajunst la ora 20 la hotel, dar a meritat pe deplin 40 de Euro de persoana.

Turul insulei nu a fost atat de palpitant, insa am avut ocazia sa vedem niste locuri de vis, cum le-a numit Lidia. In primul rand ne-am urcat intr-un mic autocar, alaturi de ceilalti romani si turisti straini (majoritatea englezi, dar erau si cativa italieni). Turul a pornit din Skala si a luat-o spre nord la capitala insulei, Argostolli. Acoloe ne-am dat jos din autocar si ne-am urcat intr-un autobuz mai mare. Argostolli l-am vazut mai mult din masina, la fel si o fortareata italiana din apropierea orasului. Mergand spre nordul insulei am trecut bineinteles pe langa plaja Myrtos, cea mai frumoasa din Grecia. Avand in vedere ca mergeam spre oraselul Fiscardo, urma sa ne oprim la intoarcere la Myrtos (nu pe plaja, ci in apropiere) pentru poze. Multe din ceea ce ghida (o englezoaica stabilita de vreo 20 de ani pe insula) erau limpede adaptate pentru turisti. Fiscardo, "resedinta faimosului pirat Robert Guiscard" (despre care eu unul stiam ca era de fapt regele Siciliei care incercase sa invadeze Imperiul Bizantin), este un orasel foarte pitoresc, singurul oras vechi de pe insula, avand in vedere ca in anii '50 2 cutremure foarte puternice au ras intreaga insula la un interval de cateva ore. O jumatate de ora am avut program liber in orasel, putand vizita fie orasul fie un mic muzeu maritim. Noi am ales sa vizitam muzeul, unde erau multe obiecte pescuite din mare.
Dupa Fiscardo am mers inapoi spre Myrtos oprindu-ne sus pe munte in 2 locuri unde se putea fotografia usor atat golful Myrtos, cat si micul sat Assos, localizat la poalele unei fortarete venetiene. Ne-am urcat apoi in autobuz mergand prin munti spre lacul Melissani. Lacul Melissani este aflata intr-o pestera surpata. Lumina se vede intr-o jumatate a lacului, apa fiind extraordinar de cristalina. Se coboara pe niste trepte urmand ca vizitarea lacului sa se faca cu barca. In perioada antica aici se afla un altar al zeului Pan.
Pozele pe care le-am facut acolo, desi au iesit bine, nu reuseau sa capteze intreaga imagine a pesterii.


Dupa Melissani a urmat un mic drum pana la pestera Drogeratti. Pestera este destul de mica, coborandu-se niste trepte pentru a se ajunge la ea. Este foarte spatioasa, si in anii 50-60 aici au fost tinute spectacole de opera cu Maria Kallas. Acustica pesterii este extraordinara. Si acum se tin concerte acolo, fara sa fie nevoie de vreun sistem audio instalat. Nu am avut voie cu blitz-ul asa ca pozele au fost destul de intunecate.



Urmatoarea oprire a fost la Manastirea Sfantului Gherasim. Este o manastire destul de mica, doar foarte frumoasa cu niste copaci foarte batrani. Este foarte linistita insa, nici calugari nu prea am vazut. Din pacate nu aveau un magazin, decat pentru cumparat lumanari la intrarea in biserica. Am fi vrut sa cumparam o icoana pentru nepotul meu, dar am fost dezamagiti.



Ultima oprirea din turul insulei a fost la o fabrica de vinuri. A fost o mare pacaleala, am cumparat vinuri "la pret de producator" iar in zilele urmatoare am gasit aceleasi vinuri mult mai ieftin in magazine. Erau de fapt preturi pentru turisti.

Ultimele zile din concediu le-am petrecut la plaja si vizitand statiunea Skala.

Per total, vacanta a fost una reusita, chiar daca au fost unele dezamagiri cu locul unde ne-am cazat si galagia mult prea mare (comparativ cu Tassos), din statiune. Probabil ca nu vom reveni prea curand acolo, avand in vedere ca ne place totusi sa vedem in general locuri noi.

Cererea in casatorie

Ma abat de la telul propus, review la carti, pentru a descrie modul in care am ales sa o cer in casatorie pe prietena mea Lidia.

De ceva vreme (cateva luni) ma tot gandeam la o modalitate de a o cere. Ea stia ca eu o voi cere, dar nu stia modul si momentul in care o voi face. Am ales ca moment, calatoria noastra in insula Kefalonia (voi face o alta postare mai in detaliu despre acea vacanta). Inelul l-am cumparat in saptamana imediat anterioara plecarii. Eram foarte indoit in privinta inelului. Nu cu privire la forma lui, pentru ca un inel de logodna trebuie sa fie simplu pentru a fi frumos (dupa parerea mea), ci mai ales daca inelul se potrivea la degetul prietenei mele. Noroc cu vanzatoarea ca mi-a spus ca barbatii care vin sa cumpere inel de logodna in general probeaza inelul pe degetul mic de la mana (ulterior, in aceeasi zi am verificat si era adevarat, degetul meu mic era cat degetul inelar al Lidiei).
Cateva zile inelul a stat pe la birou. Imi era frica sa vin cu el acasa, ca nu cumva sa il descopere si sa-mi ruineze surpriza.
Am ascuns inelul in geanta laptop-ului si l-am luat cu mine in Kefalonia. Alesesem ca loc din Kefalonia, plaja Myrtos, considerata cea mai frumoasa plaja din Grecia. Un loc foarte romantic cu o imagine superba.
Din pacate, in momentul in care am ajuns in Kefalonia si dupa discutia cu ghidul am aflat ca turul organizat al insulei urma doar sa ne duca la distanta de plaja Myrtos pentru a o fotografia si nu pentru a o si vizita. Prin urmare, am decis sa fac cererea in casatorie pe insula Ithaca (insula legendarului Odiseu). Si acest plan nu s-a dovedit a fi valabil, deoarece croaziera in Ithaca era cam scumpa pentru ce oferea (oprirea pentru baie intr-un golf si 2 opriri in 2 sate de pe insula, nici un loc prea romantic, se pare). Am inceput sa o conving incet pe Lidia ca ar fi mai bine sa luam croaziera in insulele ionice (mai ales ca dupa ce am discutat cu ghidul si ne-a vorbit despre insula Meganisi si satul Stratochoria aflat pe un munte si avand o imagine superba, am decis ca acela este locul unde o voi cere).

Inainte de a veni ziua croazierei (4 August), am adus din cand in cand vorba despre o viitoare casatorie, ca sa ii adorm orice banuieli. La un moment dat, chiar mi-a atras atentia ca ma gandesc cam des la casatorie, dar eu i-am spus ca o voi cere doar in momentul in care voi avea si un inel, pentru a face lucrurile ca la carte. Nu avea de unde sa stie ca inelul era deja cu noi in Grecia. In dimineata croazierei, am pus inelul (in cutie) in geanta cu aparatul foto. In ciuda insistentelor mele ca eu sa car aparatul foto, Lidia l-a luat ea, nestiind ce se ascunde in geanta. La un moment dat, chiar a deschis geanta si desi inima mi s-a facut ca un purice, nu a descoperit inelul (nu a fost atenta).

Cand am ajuns la insula Meganisi, pentru a ajunge la satul Stratochoria a trebuit sa urcam 156 de trepte. Imaginea era intr-adevar superba. Am reusit sa pun mana pe geanta aparatului foto si sa iau inelul din ea, cand Lidia era ocupata cu fotografiatul peisajului. Apoi ea mi-a cerut sa ii fac niste poze. I-am facut pozele, avand cutia cu inelul la mine in buzunar.

A venit apoi momentul in care ea mi-a facut mie poze. Soarele ii cam batea in ochi asa ca nu si-a dat seama ce se intampla, mai ales in momentul in care am ingenuchiat in fata ei si am scos inelul oferindu-l. A reusit chiar sa imi faca o poza cand eram in genunchi, inainte de a-si da seama ce fac. Prima intrebare a fost a ei, "Ce faci mai?". Eu i-am raspuns tot cu o intrebare, intrebarea "Te cer in casatorie, puiut. Vrei sa te casatoresti cu mine?". Un "Da" emotionant a urmat cu lacrimi (de bucurie) si imbratisari.


Lidia era inca socata cand am coborat spre vas. Toate cele 156 de trepte au fost coborate in liniste de ea. Multe elemente din comportamentul meu din zilele trecute incepeau sa aiba un inteles. A recunoscut ca modul meu de a o cere a fost cu totul original, iar surpriza a fost deplina.

Vacanta in Kefalonia ramane astfel pentru noi un moment romantic, iar Meganisi ne va ramane intiparit in minte ca locul unde am cerut-o in casatorie.

Imperium si Lustrum de Robert Harris

Incep prin a face un review la doua carti care mi s-au parut foarte bune si pe care probabil le voi reciti la un moment dat (modul meu de a aprecia o carte daca este buna, e daca merita sau nu recitita). Cele 2 carti sunt in serie, o a treia carte urmand sa apara probabil prin 2012. Genul cartilor este roman istoric, iar modul lor de a fi scrise este la persoana intai.
Subiectul este viata lui Marcus Tullius Cicero, probabil cel mai mare avocat din istorie, om de stat si totodata idealist. Viata lui este vazuta prin ochii sclavului si secretarului lui personal, Tiro. Memoriile lui Tiro au existat, au fost folosite de istorici din perioada antica, insa ele nu s-au pastrat, din pacate.
Viata lui Cicero este prezentata de cand era doar un tanar avocat, idealist, care credea in idealurile Romei Republicane, desi aceste idealuri erau poate nerealiste. De la lectiile de filosofie si oratorie pe care le-a luat in Grecia si pana la momentul in care Cicero se casatoreste pentru a dobandi prestigiu, autorul Robert Harris ofera o imagine aparte a Romei. Este greu sa nu faci comparatie intre Roma antica si lumea moderna.
Cei care se asteapta in primul si in primul rand la lupte intre armate antice, vor fi dezamagiti, acestea se desfasoara pe un plan secundar, Tiro, ca un secretar ce este nu il insosteste decat pe Cicero. Dar intrigiile care vor duce intr-un final la caderea Republicii si instaurarea imperiului sunt foarte antrenante. Modul in care Cicero alege diverse cai si manevre pentru a obtine condamnarea unui guvernator corupt sau pentru a-si face o cariera in politica, este expus intr-un mod stralucit.
Prima carte Imperium, isi desfasoara actiunea pana la momentul in care Cicero devine consul. Consulii romani erau alesi in fiecare an, conducand cate doi. Cel de-al doilea roman, Lustrum, reia firul povestirii de unde Imperium a lasat-o. Este totusi o carte care ia o turnura mai intunecata mai ales in cea de-a doua parte. Conspiratia lui Catilina, precum si intrigiile in care Julius Caesar isi lasa amprenta sunt rand pe rand dezvaluite, Cicero dobandind un titlu ce pana atunci nu i se mai acordase unei persoane ce nu comanda o armata. Pater Patriae, sau Parinte al Patriei, salvator al Romei. Totodata, idealismul din prima carte incepe sa lase loc compromisului. Cicero crede in idealul Romei, dar este nevoit sa faca compromisuri pentru a se asigura ca macar o parte din acestea vor fi salvate. Cea de-a doua carte are un final sumbru, ce prevesteste perioada ce va urma. Cicero este exilat, Caesar se pregateste sa preia comanda armatei din Galia Transalpina (si de acolo va porni spre cucerirea Galiei).

Ambele carti au aparut la editura All, colectia Roman Istoric, prima in anul 2008, iar cea de-a doua in 2010.

Astept cu nerabdare urmatoarea carte (al carei nume nu il cunosc deocamdata.

Schimbare de directie a blogului.

Am cam neglijat jurnalul asta. Probabil nu pentru multa vreme. Ma bate gandul sa il transform intr-un loc unde sa fac si review-uri la carti. Carti pe care le-am citit in ultima vreme (probabil cam in ultimul an, ca nu o sa fac review la Amintiri din Copilarie sau Neamul Soimarestilor). Poate chiar sa le scriu si in engleza in cazul cartilor pe care le-am citit doar in aceea limba (pentru ca nu au fost inca traduse in limba romana).

Probabil incepand de maine...

Decembrie - luna cadourilor si a cheltuielilor

Anul asta, Decembrie a fost o luna cu ceva mai multe cheltuieli. Pe langa cele necesare cu cadouri, dentistul si taxele si-au avut cuvantul lor de spus. Totusi, am reusit anul asta sa merg la 2 concerte (spre deosebire de anii precedenti in care nu am fost decat la unul). Am fost la Demis Roussos pe 4 Decembrie, bilete pe care le-am luat ca un cadou de Mos Nicolae prietenei mele, iar aseara am fost la Super Love al lui Banica (un cadou de Craciun din partea mamei mele, care ne-a luat si noua bilete). Nu pot face o comparatie intre cele 2 concerte deoarece sunt diferite ca stil.

In orice caz, pentru mine cel putin, dintotdeauna luna Decembrie a fost una dintre cele mai fericite, mai ales ca in copilarie erau 3 runde de cadouri (Mos Nicolae, ziua mea pe 15 si Mos Craciun).

Craciunul se sarbatoreste in familie. Este o regula pe care am urmat-o intotdeauna. Nu conteaza ca este familia mea sau a prietenei. Nu am fost niciodata intr-o excursie, la o petrecere sau in vreun club de Craciun.

Revelionul este o alta poveste, facandu-l cu familia doar daca nu am alta solutie. Din pacate, fondurile pentru acest final de an, nu m-au ajutat in ceea ce aveam de gand, vreo mica vacanta intr-un oras european, poate Praga, Bratislava sau chiar Atena (dupa concediul din Thassos din August, Grecia ne atrage foarte mult). Cel mai probabil anul asta, vom merge prin Bucuresti sau in centru sau la vreun restaurant sau poate doar noi doi acasa.

Sarbatori fericite si anul care vine sa fie mai fericit!

Thassos partea a 2-a

Acum pentru a nu lasa impresia ca in Thassos am avut parte numai de neplaceri voi comenta aspectele pozitive ale vacantei.

Mancarea a fost excelenta, portiile venind nu in farfurii ci platouri. Garnitura era inclusa in pret, la fel si painea. Iar desertul era intotdeauna din partea casei, inghetata sau pepene.

Pisici. Pisici peste tot. In curtea hotelului Maria, pe strada chiar si la taverne, plimbandu-se printre mese. Pisici civilizate care nu miorlaiau la mese pentru a li se da ceva. Stateau pur si simplu la PPC (Poate Pica Ceva). Cu limba ne-am descurcat mai greu. Nu reuseau sa inteleaga ce inseamna "Pis Pis".

Grecii ospitalieri peste tot. La fiecare taverna proprietarul statea in fata usii si saluta pe oricine trecea pe langa.

Peisajele superbe, marea foarte schimbatoare. In primele 3 zile marea era linistita, in cea de-a 4-a si a 5-a zi valuri destul de mari, dar orizontul era curat si se vedea in departare muntele Athos (cam vreo 70 km departare). In cea de-a 6-a zi, si din pacate ziua de plecare, marea era din nou linistita, nu se vedea nici cel mai mic val.

Nu am vazut nicaieri un politist. Totusi, infractiunile erau inexistente. Cersetorii sau smintitii care dau culoare oricarui oras romanesc erau si ei de negasit. La pranz, grecii iau o pauza, marea parte a magazinelor fiind inchise. Inchis la ei inseamna ca vanzatorii pleaca, iar copertina este trasa. Magazinele sunt lasate descuiate marfa la vedere. Asta dovedeste o constiinta a ceea ce este corect care insa lipseste cu desavarsire altor popoare.

Celor care merg pe plaja de la Potos, le recomand sa mearga putin pe jos pana la terasa Sea Breeze si sa stea pe plaja din fata ei. Sezlongurile sunt gratis cu conditia consumarii a ceva. Ceva mai incolo, in fata hotelului Atrium este cea mai buna plaja si cea mai buna apa (adica sunt foarte putine pietre). Din pacate, acolo se plateste 6 Euro pe zi (iei bonul si poti venii oricand in timpul zilei sa stai), in care erau incluse si 2 sticle de apa plata rece la 0,5L. Noi am preferat sa stam in fata Sea Breeze pentru plaja si sa mergem 100 de metri pana la Atrium pentru baie.

Mai era o excursie ce se achita cu 10 Euro, pentru vizitarea cu o barca avand fundul de sticla, a unor locuri unde sunt animale marine. Din pacate marea era agitata dupa cum am spus in zilele 4 si 5 asa ca nu ne-am putut bucura de aceasta ocazie.

Probabil ca voi mai reveni in Grecia, dar poate nu tot in Thassos. Thassos este o statiune foarte linistita, recomandata mai ales celor care au familie si copii mici.