Ma abat de la telul propus, review la carti, pentru a descrie modul in care am ales sa o cer in casatorie pe prietena mea Lidia.
De ceva vreme (cateva luni) ma tot gandeam la o modalitate de a o cere. Ea stia ca eu o voi cere, dar nu stia modul si momentul in care o voi face. Am ales ca moment, calatoria noastra in insula Kefalonia (voi face o alta postare mai in detaliu despre acea vacanta). Inelul l-am cumparat in saptamana imediat anterioara plecarii. Eram foarte indoit in privinta inelului. Nu cu privire la forma lui, pentru ca un inel de logodna trebuie sa fie simplu pentru a fi frumos (dupa parerea mea), ci mai ales daca inelul se potrivea la degetul prietenei mele. Noroc cu vanzatoarea ca mi-a spus ca barbatii care vin sa cumpere inel de logodna in general probeaza inelul pe degetul mic de la mana (ulterior, in aceeasi zi am verificat si era adevarat, degetul meu mic era cat degetul inelar al Lidiei).
Cateva zile inelul a stat pe la birou. Imi era frica sa vin cu el acasa, ca nu cumva sa il descopere si sa-mi ruineze surpriza.
Am ascuns inelul in geanta laptop-ului si l-am luat cu mine in Kefalonia. Alesesem ca loc din Kefalonia, plaja Myrtos, considerata cea mai frumoasa plaja din Grecia. Un loc foarte romantic cu o imagine superba.
Din pacate, in momentul in care am ajuns in Kefalonia si dupa discutia cu ghidul am aflat ca turul organizat al insulei urma doar sa ne duca la distanta de plaja Myrtos pentru a o fotografia si nu pentru a o si vizita. Prin urmare, am decis sa fac cererea in casatorie pe insula Ithaca (insula legendarului Odiseu). Si acest plan nu s-a dovedit a fi valabil, deoarece croaziera in Ithaca era cam scumpa pentru ce oferea (oprirea pentru baie intr-un golf si 2 opriri in 2 sate de pe insula, nici un loc prea romantic, se pare). Am inceput sa o conving incet pe Lidia ca ar fi mai bine sa luam croaziera in insulele ionice (mai ales ca dupa ce am discutat cu ghidul si ne-a vorbit despre insula Meganisi si satul Stratochoria aflat pe un munte si avand o imagine superba, am decis ca acela este locul unde o voi cere).
Inainte de a veni ziua croazierei (4 August), am adus din cand in cand vorba despre o viitoare casatorie, ca sa ii adorm orice banuieli. La un moment dat, chiar mi-a atras atentia ca ma gandesc cam des la casatorie, dar eu i-am spus ca o voi cere doar in momentul in care voi avea si un inel, pentru a face lucrurile ca la carte. Nu avea de unde sa stie ca inelul era deja cu noi in Grecia. In dimineata croazierei, am pus inelul (in cutie) in geanta cu aparatul foto. In ciuda insistentelor mele ca eu sa car aparatul foto, Lidia l-a luat ea, nestiind ce se ascunde in geanta. La un moment dat, chiar a deschis geanta si desi inima mi s-a facut ca un purice, nu a descoperit inelul (nu a fost atenta).
Cand am ajuns la insula Meganisi, pentru a ajunge la satul Stratochoria a trebuit sa urcam 156 de trepte. Imaginea era intr-adevar superba. Am reusit sa pun mana pe geanta aparatului foto si sa iau inelul din ea, cand Lidia era ocupata cu fotografiatul peisajului. Apoi ea mi-a cerut sa ii fac niste poze. I-am facut pozele, avand cutia cu inelul la mine in buzunar.
A venit apoi momentul in care ea mi-a facut mie poze. Soarele ii cam batea in ochi asa ca nu si-a dat seama ce se intampla, mai ales in momentul in care am ingenuchiat in fata ei si am scos inelul oferindu-l. A reusit chiar sa imi faca o poza cand eram in genunchi, inainte de a-si da seama ce fac. Prima intrebare a fost a ei, "Ce faci mai?". Eu i-am raspuns tot cu o intrebare, intrebarea "Te cer in casatorie, puiut. Vrei sa te casatoresti cu mine?". Un "Da" emotionant a urmat cu lacrimi (de bucurie) si imbratisari.
Lidia era inca socata cand am coborat spre vas. Toate cele 156 de trepte au fost coborate in liniste de ea. Multe elemente din comportamentul meu din zilele trecute incepeau sa aiba un inteles. A recunoscut ca modul meu de a o cere a fost cu totul original, iar surpriza a fost deplina.
Vacanta in Kefalonia ramane astfel pentru noi un moment romantic, iar Meganisi ne va ramane intiparit in minte ca locul unde am cerut-o in casatorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu